Parenting

Un copil nu ar trebui sa auda cuvinte nepotrivite

     “Să aveți grijă ce vorbiți în prezența ei de acum!”, “Copiii sunt ca un burete, absorb tot!”, “Aude, vede tot ceea ce spuneți/faceți, chiar dacă se uită la desene sau se joacă!” ne-au sfătuit alte minți luminate atunci când Natalia a făcut upgrade. Și da, ne-am străduit să nu vorbim urât în prezența ei, dar știind că va intra în comunitate, mă așteptam să ajungă într-o zi acasă și să “scape porumbelul pe gură”. Însă nu imi făceam griji. Mi-am zis că până în acel moment, am să am suficient timp să mă documentez, încât să știu cum să abordez situația. Liniștită cum eram, rămân tablou într-o seară, când o aud pe prințesa mea delicată cum îi spune “prostule” lui tati, cu zâmbetul pe buze. Nu ne găseam cuvintele…am zis să nu facem mare tam tam. Am întrebat-o dacă știe ce înseamnă cuvântul respectiv, însă evident că răspunsul a fost negativ. I-am spus doar că nu e un cuvânt frumos și ne-am dori tare mult să nu îl mai folosească.

“UNDE A AUZIT CUVÂNTUL ACESTA?”

     Nu l-a mai repetat câteva zile, până într-o seară, când ne întorceam de la o onomastică. Zgribulite și grăbite să ajungem acasă cât mai repede, la cana de lapte cald cu vanilie, îmi spune din senin “proastă” și râde cât o țin plămânii. Pulsul meu era ridicat la maxim, am simțit cum mi se încălzesc urechile de nervi și uimire, îmi era greu să accept că fetița mea finuță spune asta și… tocmai mie! M-am gândit că e agitată de la excesul de zahăr dar am zis că dacă voi trata situația din nou superficial, nu va știi că e seriosă treaba asta legată de cuvintele nepotrivite. Așa că, m-am decis să trag aerul rece de toamnă târzie în piept, să mă liniștesc și să o întreb acolo în stradă, unde a auzit cuvântul acesta? Fără să stea prea mult pe gânduri, mi-a răspuns că la un copil de la grădiniță. Pfff…. din nou nepregătită, îmi venea să îi spun că merg mâine la grădi și fac și zic și dreg, apoi mi-am dat o palmă, metaforic vorbind și mi-am zis: “Hei! Nu faci tu educație în familiile altora!” Și… “De unde știi că părinții respectivi nu se luptă și ei cu această problemă? Poate copilul respectiv a auzit în altă parte cuvântul acesta dubios.” Da… așa că, eram eu cu un copil inocent, distrat nevoie mare, care tocmai m-a făcut proastă, în mijlocul străzii și… pe jumătate înghețate. Mă aplec, o privesc în ochi și îi spun: “Draga mea, știu că e un cuvânt nou pentru tine și ți se pare interesant să îl folosești dar este un cuvânt tare urât (și fac cel mai sad face ever). Nu îmi doresc deloc, dar deloc să îl mai folosești! Iar dacă îl mai auzi la cineva, să-i spui că nu e frumos să vorbească așa!” Aici am prins-o. Ultima parte i s-a părut interesantă. “Da mami, am să îi spun lui x când îl mai aud, că nu e frumos! Să vorbească frumos! Da?” Am rugat-o să își ceară iertare pentru că mi-a adresat acel cuvânt urât, iar bonus am primit și un pupic, după care ne-am grăbit la cana de lapte cald cu vanilie.

“FIECARE COPIL E DOAR UN SUFLET CURAT ȘI PLĂPÂND”

     Nu am mai auzit-o de atunci folosind cuvinte de genul, dar mi-am dat seama că mințile înțelepte aveau dreptate atunci când spuneau că într-adevăr copiii sunt ca un burete, abosrb tot. Ca și adulți ne e greu să ne controlăm în anumite situații. Nervii ne cuprind la maxim și vorbim vrute și nevrute omițând prezența celor mici. Sau pur și simplu, unora li se pare amuzant să îi învețe pe copii cuvinte dubioase. Si… mi se pare nedrept! Un copil nu ar trebui să audă cuvinte nepotrivite. Copiii trebuie să își trăiască copilăria de poveste cu prinți, prințese și eroi. Cu cele mai frumoase cuvinte. Oricum timpul trece atât de repede și vor deveni adolescenți, mai apoi adulți și vor avea propriile lor lupte. Dar pănă atunci… de ce am mânji inocența unui copil? Fiecare copil e doar un suflet curat și plăpând.

875 Views

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *