Life Stories

Puterea exemplului

     Îmi amintesc că eram adolescentă (aveam în jur de 13-14 ani) când mama
mea, invita la masă o tânără cu defect auditiv si probleme de vorbire,
umilă și mai neglijent îmbrăcată. Ea venea cu un mesaj scris pe o
hârtiuță care suna cam așa: “Dacă vreți să mă ajutați cu ceva de îmbrăcat
sau mâncare. Sunt singură. Vă mulțumesc!”, iar mama mea găsea mereu ceva
ce să îi ofere, însă fiind și o gospodină desăvârșită o invita la masă.
Nu făcea nici o diferență între noi și ea. O așeza la masă și o servea
din aceleași farfurii din care serveam și noi masa și folosea exact
aceleași tacâmuri pe care le foloseam și noi. Pe vremea aceea, nu
înțelegeam eu prea bine lucrurile acestea și ce era cu toată dărnicia
asta și empatia pentru aceste persoane, dar mereu am apreciat-o pentru
bunătatea și dărnicia ei. Mama mea… a fost și este cel mai important
exemplu din viața mea. Am realizat, că fără să își dea seama, în
timp… prin puterea exemplului, a sădit în mine această dorință și
sensibilitate de a fi atentă la nevoile celor din jur.

“NU DOREȘTI SĂ URCI? PLOUĂ DESTUL DE TARE… “

     Țin minte că era o zi ploioasă de toamnă, grăbită, am urcat în mașină și
am pornit în trombă. Nu am mers nici 200 de metri când am zărit o
tânără, grăbită și ea, folosind o mapă pe post de umbrelă. Opresc în
dreptul ei și îi spun: “Nu dorești să urci? Plouă destul de tare… “.
S-a uitat puțin sceptică la mine, a analizat bine interiorul mașinii și
după ce s-a gândit preț de câteva secunde, a deschis portiera și s-a
așezat în dreapta mea. “Oh, mulțumesc tare mult! Chiar trebuie să ajung
la un curs și nu știam dacă mai prind autobusul.” Cu toate că am
insistat să o conduc până la facultate, mi-a mulțumit și mi-a spus că
este în regulă să o las în stația de autobus. De multe ori ne trebuie
doar secunde sau fracțiuni de secunde pentru a fi atenți la nevoile
celor din jurul nostru. Dacă te afli în mașină când afară plouă cu
găleata și vezi o mamă cu un copil alergând prin ploaie (și îți dai
seama că nu o fac “just for fun”, ci în căutarea unui adăpost), un
domn/doamnă în vârstă, un tânăr, o tânără poate, cred că nu e mult să
oprești și să le oferi un loc confortabil. Dacă simți să faci asta
fă-o! Nu te gândi la bancheta nouă din piele sau la interiorul proaspăt
curățat. Toate acestea contează mai puțin însă ceea ce ai făcut pentru
acea persoană… va RĂMÂNE!

NU ȘTIM DACĂ VA MAI EXISTA O A DOUA ȘANSĂ DE A FACE CEVA SEMNIFICATIV PENTRU CINEVA

     Deși am scris destul de mult… nu pot să nu vă împărtășesc și
experiența care m-a făcut să conștientizez cât de important este să FACI
LUCRUL POTRIVIT LA MOMENTUL POTRIVIT. Era 22 Ianuarie, o zi frumoasă, dar
geroasă de iarnă. Un om al străzii, acoperit cu multe straturi de haine,
cu părul bălai, barbă lungă și niște ochi albaștri precum cerul, părea
istovit de (probabil) miile de pași pe care i-a făcut pentru a nu
resimți frigul atât de tare. Până să apăs piciorul pe frână, zeci de
gânduri s-au perindat prin mintea mea… “Dacă opresc și îl duc doar
până la birou, cât să apuce să se încălzească puțin…”, “Dacă îi cumpăr
un ceai, și îl servește în mașină… s-ar încălzi și el puțin.” etc.
DAR… NU am avut curajul să fac asta, am ezitat. Am oprit și i-am
oferit o sumă modică de bani… “Poate vă cumpărați un ceai, să vă
încălziți puțin.” i-am spus. Cu o privire blândă, asortată cu un zâmbet
sincer, mi-a mulțumit. Toată ziua am fost întoarsă pe dos…am plâns și
mi-am reproșat faptul că nu am fost curajoasă și nu am făcut ceea ce am
simțit să fac. Zilele următoare…am făcut exact același traseu, la
aceeași oră, în speranța de a-l reîntâlni, însă nimic… gânduri negre
încolțeau în inima mea, mă gândeam că poate nu a reușit să înfrunte
zilele/nopțile acelea infernal de geroase, în timp ce eu… aveam
parte de toată căldura din lume. M-am învinovățit mult timp pentru
asta, până când, într-o zi frumoasă, de primăvară de această dată,
l-am văzut! Am zărit acel om care parcă avea ceva dumnezeiesc în privire.
În fața tomberonului, sorbea cu poftă dintr-o sticlă de cola răsuflată.
Nu mi-a venit să cred! Eram așa de bucuroasă și i-am mulțumit lui
Dumnezeu pentru că l-a ajutat să înfrunte iarna grea și că mi-a oferit
ocazia de a-l mai întâlni. Nu știm dacă va mai exista o a doua șansă de
a face ceva semnificativ pentru cineva. De aceea este important să facem
lucrurile potrivite la momentul potrivit.

     Nu putem schimba lumea și nu putem simți nevoile tuturor oamenilor, însă
putem schimba lumea din jurul nostru și putem simți nevoile celor care
sunt aproape de noi… la secunde poate distanță. 

1588 Views

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *