Your Story

Scrisoare pentru 2017

Dragă 2017,

     Mai este foarte puțin și ne vom separa…. dar nu de tot, pentru că în urma ta lași oameni, locuri și amintiri de neprețuit. Poate că azi, mai mult ca oricând mă gândesc la oamenii care au venit și au plecat din viața mea. Ca într-un aeroport sau peron de gară. Unii și-au pierdut bagajele, alții le-au uitat rătăciți parcă, în propria poveste. Sentimente grele mă apasă când, din trenul vieții, urcă și coboară oameni. MI-E DOR DE OAMENI! Ieri, făceau cu mâna de pe geam, azi, nici măcar nu mai sunt acolo. Când cineva pleacă din viața ta, te simți ca o cameră din care s-a luat tot: tabloul, icoana, ceasul, mobila, covorul etc. Uneori, rămânând doar un pat sau un scaun, unde din când în când se mai asează.
O vreme… rămâi pustiu. Rămâne tăcerea, rămâne amintirea.

     Dar anule, care tocmai stai să pleci, vreau să-ți amintesc că sunt împăcată cu tine. Las în urmă tot, apăsări, dezamăgiri, imposibiluri… Chiar și ideea iubirii pierdute. Pentru că știu bine, iubirea aia mare nu lasă loc de dezamăgiri,nu se pretează la lucruri materiale ci doar la vieți. Mi-am dat seama că iubirea vieții mele nu a fost și nici nu am pierdut-o. Iubirea vietii mele va fi cândva și odată câștigată, nu se va pierde ci va rămâne, cel puțin o viață.

     2017, ai făcut din mine omul care în sfârșit și-a găsit echilibrul, învățând să pierd, să lupt dar mai ales, să păstrez tot ce e frumos și ce-mi face plăcere.
In final, nu-mi rămâne decât să am ochi de privit si suflet de păstrat.

Cu drag,
eu – cea care a realizat că nu tot ceea ce primești în viață îți este și de folos…

Text by: Alexandra Maria Macovei

809 Views

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *